Flying bulls

Despite the title choice, no, it’s nothing to do with historic aircraft. Maybe ‘nothing’ isn’t entirely true either, it’s still about aerodynamics, skill and a certain drinks company that happens to be particularly good at marketing. Well, trying to get to the point, I’ve been meaning to post this for quite a while, since the Austin GP actually, but didn’t quite get around to doing that so here it is now. Not that it needs much explanation, but I thought that Vettel’s 100th grand prix would be a nice occasion to celebrate with a little doodle (which turned into a couple of different designs, these are my favourite two – click on them for a better view). For those few of you who don’t know what/who I’m talking about, I assume you’re familiar with Google? Use it. The rest just enjoy. Here’s to an entertaining 2013, let’s hope they lovingly grab the bull by the horns once again and stop that horse from prancing! Yeah, that wasn’t my smartest metaphor but hey, I’ve still got 56 days and about 15 hours to come up with a better one. Back to work now (and by work I mean checking out this Chris Horner fanclub page I’ve heard about, that sounds like fun)  🙂

Go your own way…

Emotive unstable you’re like an unwinding cable car
Listening for voices, but it’s the choices that make us who we are
Go your own way, even seasons have changed just burn those new leaves over
So self-absorbed you’ve seemed to ignore the prayers that have already come about
( Anberlin ~ The Unwinding Cable Car)

Owl Serenade

“Breathe and I’ll carry you away into the velvet sky
And we’ll stir the stars around and watch them fall away
Into the Hudson Bay and plummet out of sight and sound
The open summer breeze will sweep you through the hills
Where I live in the Alpine heights
Below the northern lights I spend my coldest nights alone awake
And thinking of the weekend we were in love.”

( Owl City ~ On The Wing )

Flowery Rock Remix

Midori…

– Ridica-te! Ridica-te, am zis!

– De ce? Imi simt corpul greu, lesinat pe acest pamant de piatra. Cuvinte minunate, momente speciale si atingeri gingase plutesc haotic in jurul meu, ca o papadie spulberata de vant; dar in loc sa ma ridice, ma trag tot mai mult printre bolovani. Imi lipesc respiratia, care odata alinta chipuri si adora parfumuri, de pamantul nearomat si ud. Fata mi-e inghetata si ochii ma dor, dar e bine. E un semn ca traiesc. Spune-mi tu, tu sti mai bine. Oare traiesc?

– Traiesti femeie, traiesti. Altfel cum m-ai auzi strigand in capul tau? Daca nu m-as cunoaste as zice ca nu gandesti. Asta nu esti tu, ce caut eu in corpul asta? Ridica-te odata si hai sa inventam ceva indraznet, sa descoperim colturi ascunse de lume, sa ne ascundem doar noi doi… Ce e cu tine? Altadata ma obligai sa te ajut; acum ai fugi de mine daca ai putea. Si e bine ca nu poti. Trebuie sa stai aici sa ma asculti. Eu stiu ce vrei cu adevarat, eu stiu ce trebuie sa faci! Tu esti doar un corp care crede ca simte.

– Nu cred, chiar simt. Pielea nu mi-o simt la fel de moale fara ca o atingere sa o rasfete. Picioarele nu mi le simt la fel de puternice cand nu ma ia nimeni in brate. Altfel de ce as sta aici pe pamantul gol daca ai fi doar tu care imi dai putere?

– Simte? Ce minciuna sentimentele astea…nimeni nu iti spune ca mai mult imi stau  in cale? Din cauza lor, niciodata nu ne oprim pentru lucrurile importante. Alergam dupa dragoste, alergam dupa vise, alergam dupa ciocolata. Ma obosesti cu lucrurile astea. Alergam ca nebunii ca sa ne dam seama ca alergam dupa viata noastra. Tu crezi ca esti doar dragoste, doar vise, doar ciocolata? Vorbesti prostii! Eu vreau cunoastere, idei, creativitate, frumos.

– Dar ti-am dat frumusete, te-am umplut de idei, te-am lasat sa cunosti. Si in schimb tu ma faceai sa ma indoiesc si de cele mai frumoase cuvinte. Noaptea ma uitam la poza lui, imaginandu-mi unde e. Imi doream sa-si doreasca sa fim acolo impreuna. Chiar si luna mazgalita s-a intors rusinata de dorinta mea arzatoare…Dar tu nu, tu strigai ca gresesc, ca ar fi atatea lucruri care le-am face impreuna daca as recunoaste ca e doar o minciuna. Esti un egoist, te gandesti prea mult la mine. Unele lucruri exista chiar daca nu exista. Dragostea e acel sentiment care te face sa te muti pe alta planeta; asa o recunosti. Dar cum ai putea? Tu nu ai idee despre ce vorbesc. N-ai cunoscut niciodata mai mult decat simple cuvinte. Tu ma faci sa le dau sens si apoi imi spui ca nu au sens.

– Delirezi, esti doar un corp fragil care se revolta. Eu sunt stapanul tau, si tot la mine te vei intoarce mereu sa te pun pe picioare. Suntem de nedespartit, fara mine n-ai fi nimic; te-ai limita la un zambet fermecator si o lacrima scursa pe pavaj. Vorbesti de dragoste…orice ar fi asta, eu ar trebui sa fiu singura ta dragoste. Simte asta, femeie! Si acum ridica-te…pamantul de sub tine s-a facut verde. Frunzele astea moi iti tin de cald, nu te mai lasa sa te convingi ca doare. Suntem noi din nou, hai sa ne ridicam…

…nu vad pe unde merg si nici nu-mi pasa…

EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preţ să iasă din comun; excentric. ♦ Neobişnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.

Putine lucruri imi plac cu adevarat. Si la fel de putine le urasc cu adevarat. Toate restul sunt undeva intre limita de acceptare tacita si ignorare. Da, intr-un fel sunt o ignoranta, dar prefer sa o numesc toleranta…Nu urasc mereu laptele,  il accept pentru ca cerealele nu merg cu apa; nu urasc mereu sa fac patul, dar prefer sa ascult muzica direct pe covor; nu urasc mereu sa fiu mintita, pentru ca uneori nu vreau sa aud adevarul. Si cu toate astea, ce imi place cel mai mult e sa alerg impotriva lumii…

Daca toti iubesc albastrul, eu n-o sa-l iubesc…daca toata lumea iubeste blondele, eu o sa raman bruneta…daca toti il iubesc pe Brad Pitt, eu raman la Woody Allen…[…]

Partea mea de copil striga dupa ceva fantastic, neobisnuit, aparte, diferit…si ce alte sinonime mai sunt…si asta n-o sa se schimbe…normalul, ordinarul nu  ma atrage dar il accept pentru ca traim in el…si eu traiesc ca toti oamenii…ma trezesc, ma uit in oglinda, mananc, ma spal, ma imbrac, iau autobuzul, citesc, vorbesc, ma joc, visez, plang…dar pot dormi oriunde, mananc multe prostii, ma imbrac ciudat, ma plimb mult doar din placerea de a simti vantul in timp ce ascult muzica…nu vad pe unde merg si nici nu-mi pasa…citesc de pe ambalaje, vorbesc prea mult sau prea putin, joc roluri inventate, visez oricand si oriunde, plang pentru altii mai mult decat pentru mine…imi place sa descopar locuri noi, unde ma pot ascunde…imi place sa desenez lucruri inexistente…imi place sa  personalizez tot ce am…sunt o fiinta constanta intr-o continua schimbare…ma atrage extravagantul, visez mai mult decat ar trebui dar gandesc mai realist decat as vrea… multe persoane diferite, care se cearta intre ele, dar in final se inteleg perfect…

My passion…

The one man I’ll always love…no other waste of words is necessary…

P.S. again: ~ Serj Tankian with the Auckland Philharmonia Orchestra: The Elect The Dead Symphony ~ March 16th 2009 ~ 8PM ~